http://www.bestride.ro http://www.inmatriculat.ro http://no2studio.ro http://simag.ro
Sănătate pe muchie de cuțit

Sănătate pe muchie de cuțit

Medicina este foarte frumoasă, iar oamenii care lucrează în acest domeniu sunt sensibili, ambițioși și se joacă de-a Dumnezeu. Câteodată luptă alături de pacient și îl vindecă, câteodată destinul fiecaruia dintre noi își arată autonomia și oamenii mor. Le port un respect enorm oamenilor care învață toată viața, te ajută și pun vindecarea pacientului pe primul loc. Le port un enorm respect….

…personajelor din seriale precum Grey s Anatomy sau House M.D pentru că doar acolo vezi pasiunea care precede munca, doar acolo vezi corectitudine, sensibilitate și o relație doctor-pacient exact așa cum ar trebui să fie.

În România situația stă cu totul altfel. Mita, corupția și susținerea non-existentă a statului primează. Aici nu există dragoste de medicină. Există speranță într-un viitor bănos.Nu acuz pe toata lumea pentru ca exista si medici cinstiti, dar prea putini. Aici nu există relație pacient-doctor ca în Greys. Exista relație doctor-pacient doar dacă există un plic gros la mijloc sau alte stimulente.Nu sunt o persoană naivă, știu că aceste seriale arată niște tipologii ale cadrelor medicale, ca să facă povestea mai atractivă, dar îmi place să cred că ar putea merge și la noi în țară. De când mă știu, îmi amintesc cum mama venea acasă cu o cutie de bomaboane scumpe, o ciocolată cu 90% cacao sau un alt pachet de cafea. Mereu o întrebam de ce?

Pentru că ești răcită și trebuie să mergem la doctor și ca să-ți dea tratament, trebuie să îi ducem un cadou. 

Abia mai tărziu mi-am dat seama că așa merg lucrurile. Că toată lumea face așa. Vedeam fețele apatice ale copiilor, cozile interminabile la doctor și pe toată lumea cu pungi de cadou în mână. Apoi o doamnă mereu răgusită ma primea, mă asculta la stetoscop, se uita la amigdalele mele veșnic imflamate și îmi dădea un sirop pentru copii cu gust dulce și anitibiotice. Câteodată erau compensate, îmi amintes rețeta roz, alteori mama era cea care plătea restul.

În timp ce m-am mărit și am putut să mă duc singură la doctorul de familie aflat la câteva străzi de locuința mea, am decis să ne mutăm la o clinică privată, care încheia contracte cu firmele unde lucrează părinții mei prin care aceștia beneficiau de reduceri la diverse investigații, iar eu pentru că eram copilul lor, la fel. Am fost la un control de rutină, să ne cunoaștem cu medicul care se ocupă de medicină de familie, într-o clădire frumoasă, recepție la intrare, call center, sală de așteptare, reviste, tv, wi-fi. Erai tratat foarte bine, exact ca in Greys. Totul a mers perfect, atâta timp cât ai fost sănătos. Dar mama mai are o altă vorbă, copil mic- probleme mici, copil mare-probleme mari.

O altă întâmplare. Ne-am mutat de la stat, la o clinică privată. Programările se făceau cu o săptâmână înainte deoarece următoarele locuri libere erau disponibile în 2-3 săptămâni. La analize de sânge mi-a ieșit una din valori mai mare. Doctora pe medicină de familie m-a trimis la un consult la un medic de specialitate. Cinci minute m-a ținut în cabinet, unde mi-a pus un diagnostic de care nu este sigură fără analize, dar nu mi-a explicat în ce constă boala, cum se manifestă, tratament. A trebuit să scot cuvintele cu cleștele. Nu știa cum să mă trimită mai repede ca să plătesc consultația. La recepție, o domnișoară drăguță mă programează la investigații peste două săptămâni. Astăzi m-am dus la programare, mi-a spus la recepție că am de plătit o sumă, iar dupa analiză, o altă sumă cu 25 de lei mai mult. Răspuns – “S-au modificat prețurile de la 1 iunie”. Pacinetul nu este informat, relaționare 0. Mai am de făcut și alte analize și voiam să știu dacă și pentru acelea s-a modificat prețul. Răspuns – “Nu pot vedea în sistem”. Într-o eră în care tehnologia controlează majoritatea activităților și unde de la o clinică privată ai foarte mari așteptări, răspunsul domninișoarei m-a dat peste cap. La o oră după ce am ajuns acasă, sună mama mea să îmi facă programare pentru citirea analizelor împreună cu medicul specialist. Răspuns – “Ne pare rău, dar nu mai avem medic. Așteptăm să încheiem contract cu altcineva.”

Asta a fost cireașa de pe tort! Și eu ce ar trebui să fac? Cum procedam? Diagnosticul a rămas la fel? Analizele mai sunt valabile?

Sunt întrebări cu care majoritatea oamenilor se confruntă. Pentru că sistemul medical este la pământ, pentru că nu există un doctor Sloan, drăguț și simpatic care să te pună la curent, care să găsească soluții în beneficiul tău.

 

Anul trecut nu a început bine pentru mine. Din primele zile ale anului m-am simțit foarte rău și nu știam cauza, bănuiam că petrecerea de Revelion a fost de vină. Că oboseala m-a ajuns, că am mâncat prea mult. Cum starea mea se înrăutățea, am chemat Salvarea. Răspunsul doamnei super-machiate de pe Salvare a fost unul cât se poate de comic. Acuzat stări frecvente de vomă, mi-a injectat un metrocropramid și i-a spus mamei ca s-ar putea să fiu deocheată și să mă descânte. Nu mi-am revenit. Am mers la spital. Cum mă nimerisem fix după cel mai aglomerat eveniment al anului, nimeni nu mă băga în seama. La triaj, doctora se uita cu scărba la mine, nimeni nu ne băga în seama și când le-am spus că sunt demult majoră s-au uitat la mama cu subînțeles. În acea noapte am vizitat toate secțiile spitalului, inclusiv pe cea de ginecologie. Nimeni nu știa ce am. Toată lumea era nervoasă, agitată, iar părinții mei nici nu au avut voie să intre cu mine. Eram singură pe holurile spitalului și îl ascultam pe domnul bodyguard în timp ce îmi târam picioarele și perfuzia cu săruri după mine. O doamnă blondă drăguță de la chirurgie mi-a spus că nu știe ce am, că poate mi s-a aplecat de la mâncare. M-au trimis acasă la patru dimineața. Starea mea se înrăutățea. Am mers la alt spital, unde am reluat aceeași poveste, aceeași privire judecătoare doar că de data aceasta aveam la dosar un test de sarcină negativ. S-a descoperit după multe cercetări că aveam o criză de apendicită și că putea să se agraveze.

La fel au pățit și părinții mei, care s-au dus la analize, au fost operați pentru boli fictive, doar ca să li se golească buzunarele.La fel ca mine, au ajuns, într-un sistem medical de stat să aștepte la cozi interminabile, să umble prin spitale cu bacnote de 5-10 lei și să le îndese subtil în buzunarele asistentelor care erau mai machiate ca fetele care fac reclamă la produsele cosmetice(pentru că medicina nu se poate face fără să fii machiată adecvat). Plicul de bani, ca doctorului să nu îi tremure doctorului mâna pe bisturiu, vorba cântecului lui Puya, era nelipsit. Așa se practică peste tot în această țară și am ajuns să credem că asta este normal. Am crescut cu chestia asta, dar nici acum nu sunt de acord. În țara asta ești lăsat să mori, în caz fericit. In alte cazuri nici sa mori nu te lasa.