http://www.bestride.ro http://www.inmatriculat.ro http://no2studio.ro http://simag.ro

Robert, copilul otrăvit: "Tati a murit că să mă fac eu bine"

Noiembrie 2011

“Băieţelul e în stare critică. Se află la Terapie Intensivă, e intubat, iar şansele de supravieţuire sunt minime”, a declarat purtătorul de cuvânt al spitalului “Grigore Alexandrescu”. Robert şi surioara lui, Andra, au ajuns în stare critică la spital după ce strabunica lor le-a dat să bea otravă, în loc de sirop de tuse.

Septembrie 2012

Robert e dovada vie a unui miracol! Băieţelul, din comuna Unirea, judeţul Călăraşi, a stat de vorbă zilele trecute cu vechii lui prieteni, voluntarii campaniei “O şansă copiilor de la ţară”.

O dată la trei luni, Robert Slujitoru vine, împreună cu mama sa Nicoleta, la Centrul de recuperare pentru copii “Dr. Nicolae Robanescu” pentru a-şi face tratamentul.

A trecut un an de când ocupa primele pagini ale ziarelor cu lupta sa pentru supravieţuire: străbunica lui a încurcat sticla de sirop de tuse cu cea de insecticid. Sora lui mai mică, Andra, de doar trei anişori, a murit.

 La scurt timp, obsedat de faptul că prinţesa lui plecase la îngeri şi că băiatul va rămâne cu handicap grav, tatăl micuţilor s-a spânzurat. Atunci când şi mama părea să cedeze în faţa greutăţilor, Robert şi-a revenit miraculos.

“Faptul că acum e un copil normal este doar dovada unei minuni”, spune medicul specialist în neurologie pediatrică, Mihaela Axente. Din pacate, Robert a învins moartea, iar acum duce o luptă, poate la fel de dureroasă, cu sărăcia.

Fiecare medicament costă, fiecare drum la Bucureşti îi aduce lacrimi în ochi mamei. Văduvă şi fără sprijinul nimănui, femeia munceşte cu ziua pentru câţiva lei. “Îi mulţumesc lui Dumnezeu că până acum n-a fost zi în care să nu-i dau să mănânce”, ne mărturiseşte ea.

“Singurele persoane care m-au ajutat să rămân cu picioarele pe pământ, să nu înnebunesc sunt doamna Marinela Adam, proprietara cofetariei Claus, voluntarii campaniei “O şansă copiilor de la ţară”, iar prin ei cititorii ziarului Evenimentul zilei. Mai mult, doamna Mari a fost ca un Dumnezeu pentru mine, pentru că mi-a fost alături din prima clipă, ea având rude în comuna în care locuim. A avut mereu o vorbă bună şi m-a ajutat şi financiar. Chiar dacă eu sunt o amărâtă de la ţară, copiii ei s-au jucat cu copilul meu, iar în ochii ei nu am văzut decât dragoste pentru oameni”, ne spune Nicoleta cu lacrimile curgâng şi găsindu-şi cu greu cuvintele. În fiecare saptămâna, în fiecare zi uneori, Robert merge cu mama lui la cimitir la Andra şi la tatăl lui. E un loc atât de familiar acum…

“Pa, Andra! Mai vine nenea la tine!”

Robert nu realizează ce înseamnă moartea, iar explicaţia lui despre ce s-a întâmplat e simplă: “După ce buni ne-a dat otravă, tati a crezut că o să mor şi eu, ca şi Andra. Şi s-a dus la Doamne-Doamne, ca să-l roage să mă fac bine”. Acum, după fiecare vizită la mormântul surioarei, Robert îi spune “ Pa, Andra! Mai vine nenea la tine!”, aşa îl alinta ea pe Robert, “nenea”.

 

 

Robert e foarte atasat de verisoara lui. De multe ori o striga”Andra”, de parca ar crede ca e surioara lui, la fel de blonda

 

 

Mama pune sub semnul întrebării accidentul

“Ce s-a întâmplat cu străbunica?”, este o întrebare care stă pe buzele tuturor încă de atunci. Detalii cutremurătoare ies la iveala acum, la un an după incident. “Străbunica, din partea tatalui, este o femeie bătrână, într-adevăr, are 84 de ani, dar vede perfect, gândeşte lucid”, începe Nicoleta să povestească, sugrumată de durere.

“Trăiesc cu ideea că accidentul nu a fost aşa cum spune. Pe sticla cu otravă erau desenaţi gândaci, iar mirosul substanţei era extrem de puternic. Robert nici nu a vrut să pună gura, dar l-a obligat. Mai mult, de când s-a întâmplat nenorocirea, străbunica nu a vărsat o lacrimă, nu mi-a zis nici mie, nici lui Robert, că îi pare rău pentru ce s-a întâmplat. Nu am văzut nici cel mai mic semn de remuşcare. Mă doare sufletul să spun asta, dar e o realitate şi mă apasă în fiecare zi aceste gânduri”, ne mărturiseşte văduva.

Cu ochii plini de lacrimi, cu faţa uscată de dureri sufleteşti, ea ne face o ultimă mărturisire: “Şapte ani am stat în casa aia şi zilnic am făcut curat în ea. Nu ştiu de unde a apărut acea sticlă, aşa, din senin”.

Robert a luptat pentru viaţă, o viaţă chinuitoare

Micuţul o alintă pe mami “mămica mea de pluş” şi caută să o pupe mereu. Înţelege eforturile pe care le face mama. Când am fost prima oară la el acasă, să-i ducem mâncare, îmbrăcăminte, jucării şi bani donaţi de cititori, Robert ne-a spus: “O să mă fac mare şi o să mă duc să-i cumpăr lu mami mâncare. Îi aduc spaghete, ulei, zahăr…”, spunea el pe un ton surprinzător de serios.

Vine iarna şi amândoi ştiu că au de tras, pentru că singurul venit al femeii este de 200 de lei, ajutor de la stat. Nu au o maşină de spălat, stau într-o casă din paie şi acoperişul de deasupra capului e ca şi cum n-ar fi. Nicoleta e însă fericită că o doamnă i-a trimis bani de medicamente pentru Robert şi, un timp, nu îşi va face griji.

Autor:  Sandra Sălăgean

Cum puteţi ajuta

  • Contactaţi echipa “O şansă copiilor de la ţară” la adresa de email contact@ziaruldeltara. ro sau la numărul de telefon 0730.660.424.
  • Donaţie în reţeaua de telefonie fixă Romtelecom, la numerele: 0900 900 600 –10 euro; 0900 900 602 – 5 euro; 0900 900 604 – 2 euro
  • Depuneri în contul RO 70 BRDE 445 SV 90385294450 deschis la BRD, agenţia Beller, de Asociaţia Română a Profesioniştilor Mass Media, împuternicit Silviu Ionescu CUI 28373727. Pentru străinătate se foloseşte Swift BRDEROBU.
 Citiţi mai mult: