http://www.bestride.ro http://www.inmatriculat.ro http://no2studio.ro http://simag.ro

Iubirea din mosi-stramosi

In satul din care ma trag eu, o amaraciune pierduta prin sudul Olteniei, sat sarac si ars de soare, rascolit de colbul campiilor purtat de vanturi secetoase, atunci cand vreun mort era dus la groapa, “om” ori muiere, taranii compatimeau deopotriva pe cel dus si pe cel ramas mai pe urma cu vorbele “saracii, ce bine se intelegeau!”.
Ce bine se intelegeau…intelegi? Nu, ce mult se iubeau!
De iubit, se iubeau flacaii cu codanele, duminica, la hora, in deal, se mai strigau pe la porti seara, pentru cate o susoteala vegheata de ochii ingrijorati ai mamei, din dosul geamurilor afumate de lampile cu gaz si in spaima biciului tatalui. Flacaii se mai taiau cu cutitele pentru cate o codana, fetele mai fugeau de acasa cu cate un flacau, cate cineva isi mai lua lumea in cap, de rusine ca cel ce-i cazuse cu drag lua pe altcineva.
Venea vremea si in alaiul satului tinerii mergeau la altar. Iubirea li se transforma in altceva. In ce? Nu stiam pe atunci! Dar ce vedeam era ca, dupa ce se luau, unii, nu toti, incepeau „sa se inteleaga”, sa faca impreuna „casa buna”, sa-si ridice copiii, sa-si salte sporul gospodariei, sa-si fie sprijin si indemn. Despre acestia se spunea, cand le venea randul la cele vesnice, ca si despre cel ramas pe urma celui plecat, „saracii, ce bine se intelegeau!”.
Nu mi-a dat niciodata prin minte sa-i intreb pe buncii mei daca se iubesc. Sau daca sunt fericiti. Bunicul ne povestea ceva de pe front sau de pe camp, o intamplare cu talc intotdeauna, bunica se uita mandra la el, apoi bunica recita o strofa dintr-o poezioara naiva in timp ce bunicul ii arunca o privire binevoitor-ironica.
Nu si-au supravietuit mult, unul altuia. S-au dus „sus, in deal”, la Dumnezeu, senini, impacati si grabiti sa se insoteasca la loc. Prea bine se intelesesera! Prea traisera cu rost!
N-am auzit niciodata de la ei sau de la cei ca ei, cuvintele „fericire” si „iubire”. Desi erau in stare din mosi stramosi sa moara pentru glie si, cand se intampla asta, nevestele tinere deveneau vaduve cu broboade negre pentru tot restul zilelor.

MIREL CUREA