http://www.bestride.ro http://www.inmatriculat.ro http://no2studio.ro http://simag.ro

Ei sunt vinovații fără vină! Copii fără șansă

Un sfert din copiii de la ţară nu merg la şcoală. Satul X nu are bibliotecă. Nu au căldură in şcoli. In mediul rural sunt din ce în ce mai puţini dascăli. Parcurg kilometri pe jos pentru  a ajunge la şcoală. –  Îţi sună cunoscut? E doar realitatea.

Începutul acestui text poate părea bizar, dar sunt câteva extrase din situaţiile pe care le cunoşti deja. Este vorba de copiii de la ţară, cei care nu au nicio vină pentru condiţiile în care cresc. Dacă statul nu le poate oferi un mediu decent în care să se dezvolte, haideți să nu-i condamnăm şi noi la un viitor lipsit de speranţă! Dacă ne e milă de câinii maidanezi și simțim că trebuie să le dăm o bucată de pâine, hai să încercăm să salvăm și puii de oameni care n-au, uneori, nici măcar șansa supraviețuirii!

De curând am fost la Brezoaiele, o comună din judeţul Dâmboviţa. Acolo, realitatea te izbeşte şi te face să-ţi doreşti să te implicit, să realizezi cât de ”bogat” ești tu și să vrei să faci mai mult pentru semenii tăi. Ceea ce te uimeşte cel mai tare este simplitatea cu care îţi răspund oamenii la întrebări pe care tu le consideri,,delicate”:  ,, – Aveţi apă curentă?’’  , ,,-Nu ,dar am noroc,râul este foarte aproape de mine.”.(mare noroc,nu?)

Ce idealuri poţi avea când fraţii tăi nu au ce mânca? La ce poţi spera când, pentru a avea apă, trebuie să mergi la cel mai apropiat râu? Cum este lumea ta când şcoala este mult prea departe şi nu are căldură?  Oraşul e o fantezie, iar o viaţă decentă este un ideal pe care nu-l poţi atinge.

Aceştia sunt copiii de la ţară, astazi, în România secolului 21: închişi într-un sat, fără acces la cele mai normale lucruri. Agricultura părinților nu le dă decât șansa supraviețuirii. Sentinţa lor este mult prea aspră şi întruchipează perfect sintagma poetului Adrian Păunescu: ei sunt ”vinovații fără vină”!

GABRIEL FEREȘTEANU