http://www.bestride.ro http://www.inmatriculat.ro http://no2studio.ro http://simag.ro
Început de an cu AJC

Început de an cu AJC

Ne întrebăm de ce aleg tinerii din provincie să vină în Capitală, de ce nu îşi asumă viaţa trăită acasă, de ce nu stau cu prietenii şi părinţii. Ai fi tentat să crezi că lângă cei dragi şi apropiați este cel mai confortabil.

Dar după o după-amiază petrecută pe drumurile satelor dîmboviţene, începem sa întelegem că fiecare tânar decent îşi va dori să trăiască în condiţii mai bune.

Escapada de o zi în satele Brezoaele şi Ciocăneşti ne-a arătat că motivaţia tânărului român de a pleca în căutare de ”mai bine” este logică!

Călătoria a avut scop caritabil şi am vizat cazuri cunoscute ale Asociaţiei,  cazuri în atenţia AJC de mai bine de cinci ani, copii a căror evoluţie am văzut-o îmbunătaţindu-se semnificativ. Fapt recunoscut de ei şi de familiile lor, care considera ca ajutorul oferit prin intermediul Asociaţiei i-a ajutat foarte mult pe copii să îşi imbunatateasca încrederea în sine şi le-a deschis noi orizonturi pentru viitor.

În condiţiile în care cazurile noastre din aceste localităţi sunt în principal copiii care au nevoie constantă de tratament sau supraveghere de specialitate, rezultatele obţinute sunt cu adevarat încurajatoare.

Poate cea mai frumoasă poveste este povestea lui Ionuţ Costache, supranumit “Invingatorul” de către voluntarii AJC. Ionuţ este un băiatul de numai 12 ani diagnosticat cu Distrofie musculară Duchenne, boală care afectează 1 din 3500 de băieţi şi al cărei tratament este doar de întreinere şi foarte scump. Pe langă medicamentele de bază pe care le primeşte gratuit, Ionuţ mai are nevoie şi de un medicament pe care îl primeşte tocmnai din Italia şi care costă până la 600 ron. Deocamdată, a avut noroc de oameni dornici să îl ajute, printre care şi Dl. Silviu Ionescu, Directorul Asociaţiei Jurnaliştilor Civici sau AJC.

În prezent, starea lui Ionuţ îi permite să mergă cu ajutorul mamei sale doar cât să transverseze camera. Continuă să se agațe de iluzia că încă mai poate să meargă. Însă, în ciuda acestor obstacole, Ionuţ se duce zilnic la şcoală, învaţă bine şi reuseşte să câstige respectul şi admiraţia tuturor celor care se interesează de el.

De exemplu, Ionuţ are rezultate excepţionale la matematică. La olimpiada pe scoală Ionuţ a obţinut cel mai mare punctaj. A ieşit primul şi la Concursul Școlar Naţional de Competentă şi Performanță, Etapa I 2015/2016,  la matematica desigur!

Cu toate că are rezultate foarte bune la toate materiile, matematica rămâne favorita lui.

Când am întrebat de ce tocmnai matematică, mi-a răspuns că… ‘’este logică’’!

Poate pentru că este previzbilă şi controlabilă. Sau poate are talent. Poate ar putea deveni un teoritician de succes dacă ar avea ocazia sa îşi dezvolte aptitudinile dar asta doar timpul va putea spune!

În trecut, Ionuţ a primit daruri de la AJC,  dulciuri, haine sau  sprijin pentru boala sa. De data aceasta, sâmbătă, Dl. Silviu Ionescu i-a făcut o surpriză foarte specială!

Ca de obicei, i-a adus lui Ionuţ prăjituri delicioase de la Fundaţia Ringier şi cărţi de cultură generală pentru timpul sau liber când prefera să cunoască lumea prin intermediul carților, preferabil cu multe imagini!

Însă, de data aceasta a  venit și cu o frumoasă şi performantă tableta Huawei de 10,1 inch, pe care Ionuț va putea sa stea in legatură cu voluntarii și pe care va putea urmări tutoriale și filme indiferent unde va fi asezat. În situația sa, acesta este un aspect care îi va face viața mai ușoară. Evident, Ionuț a fost foarte, foarte încântat!

 

nnnn

 

În aceeşi zi am trecut şi pe la fetiţa Maracine Aylin, fetiţa despre care am scris în trecut cum a rămas în grija bunicii de când părinţii au fost nevoiţi să plece să muncească în Spania.

Aylin, care are doar 3 anişori trăieşte într-o casă micuță,  în condiţii precare, doar cu bunica care încearcă să acopere lipsa părinţilor. O singură cameră este întreaga lor lume și atâta timp cât soba are lemne, nici nu speraă la mai mult.

Atât bunica cât şi copila s-au bucurat vizibil de musafiri şi ne-au primit cu drag în locuința lor modestă, ospitalitate pe care am apreciat-o din suflet!

Pentru Aylin am avut bunătaţi de la Fundaţia Ringier, jucării, creioane de colorat, un frumos  ghiozdan cu zâne pentru cand va fi gata sa mearga la gradiniță, un ursuleț de plus și un bebeluș pe care a promis să îl culce devreme!

Ca pe orice copil, este foarte usor să o faci fericită! Și fericirea ei a fost molipsitoare pentru noi adulții! Multumim Aylin!

 

IMG_20160206_130241

 

Următoarea oprire am făcut-o la domiciliul copiilor rămaşi orfani de mamă în urma crimei de acum doi ani, când Paul Ion şi-a ucis soţia sub privirile terifiate ale copiilor.

De atunci, toţi cei 5 copii sunt în grija bunicii sau periodic duși la rude, când aceasta nu mai poate sa îi îngrijească, fie ca nu poate să îi mai susțină financiar sau din motive de sănătate.

Pentru ei, am avut haine, încălţăminte, jucării şi păjiturelele de la Fundaţia Ringier, daruri care i-au bucurat foarte mult, fiind venite la momentul oportun, când chiar aveau nevoie de suport suplimentar.

Observând agitaţia de la poarta familiei Paul, mai mulţi copii din stradă s-au adunat să vadă ce se întâmplă. Cu aceasta ocazie  și  aceştia au primit prăjiturelele trimise de Fundaţia Ringier! Am avut rezerve de dulciuri, să fim siguri că ajung pentru toți copii!

Mai târziu, am vizitat-o pe Nicoleta Firanţa, fata de 12 ani surdo-mută, handicap survenit după o boală gravă care a ţinut-o în comă o perioadă lungă de timp. Nicoleta locuieşte cu tatăl şi fratele ei mai mic într-o casă modestă. Singurul lor venit este din munca ocazională a tatălui său.

Nicoleta s-a bucurat de darurile primite şi atenţia pe care i-o accordăm, mai ales ca îi este foarte greu să comunice.

Poate comunica doar cu câteva persoane apropiate, cu care a dezvoltat un limbaj special, dar foarte limitat. Acesta situație îi afectează foarte mult accesul la informaţie şi educație. Speram ca pe viitor să gasim o cale prin care să o putem sprijini și în privința educației.

Ea a primit haine, o pereche de încălțăminte şi prăjituri. S-a bucurat foarte mult că ne-am gândit la ea și își dorește foarte mult să poată comunica mai usor, după cum ne-a interpretat Nico,  verișoara sa ceea ce Nicoleta vroia să exprime.

Deasemenea, am stabilit ca una din voluntarele noastre, cea  care ne-a atras atenția asupra situaţiei Nicoletei, îi va fi fi mentor.

Întâmplarea face ca voluntara AJC să poarte tot numele Nicoleta.

Cele doua fete sunt apropiate prin legatura lor de familie și locuiesc la distanță mică una de cealaltă. Astfel, ne va fi mai ușor să le urmărim evoluția.

Ziua s-a încheiat cu o stare de  optimism și recunoștință că am putut aduce bucurie și speranță chiar și acolo unde aceste emoții sunt ceva mai rare. Am plecat spre casă cu sentimentul că avem cu toții ceva de învățat de la acești copii minunați pe care sperăm să îi revedem în curând !